Cand noaptea ne mangaie si bate la feresti Cand noaptea ne mangaie si bate la feresti Cu frunzele de toamna si ora ei tarzie Intreb atuncea cerul, pierduta unde esti? Si intrebarea-i pusa pe galbena hartie. Iubire vino-n casa camera e pustie Afara tremur pomii umbre incatusate Traim dintr-o speranta ce poate n-o sa fie Si dorurile mele s-au scuturat uscate. Iubire este toamna ingerii-n ceruri plang E rupta coarda lirei, clepsidra este sparta Acuma cand doar frunza tacerilor o strang, Am sa iti spun o vorba, iubita mea : ma iarta.
