36-40, F
Cumsecade
About Me About Me
Incearca sa ZAMBESTI ori de cate ori simti! Intoarce surasul! Zambeste cand te simti bine! Zambeste cand simti ca esti fericit, fie si pentru o secunda. Zambeste cand iti trece vreo nebunie prin cap. Te va face sa te simti si mai bine plus ca “nu se stie niciodata cine se poate indragosti de zambetul tau.” :-)
Am învatat ca tot ceea ce alegi la un moment dat, o faci cu toata fiinta ta, cum crezi ca e mai bine în acel moment …. si oricum toate elementele lumii sunt conectate între ele, ca sa te aduca unde esti acum.
Fiecare lucrusor facut si-a avut rostul. Am analizat dinainte sa fac o alegere. De aceea nu regret nimic, si nu am ce reprosuri sa aduc nimanui.
Sunt mândra ca am avut o EDUCATIE plina de iubire si astazi sunt omul care sunt. Si pot sa spun, privindu-te în ochi ca nu stiu ce este URA. Nu am urât pe nimeni, mici gelozii sau invidii au fost. De ce ? Din lipsa maturitatii si pentru ca mereu credem ca ce are cel de lânga noi este exact ceea ce ne dorim noi însine. Dar ajungi într-un punct în care pur si simplu îti iubesti viata, si vezi ca ai tot ce are nevoie sufletul tau.Si atunci dispar si invidiile si geloziile inutile.
Nu am urat si nu urasc pe nimeni. Pentru ca eu consider ca oamenii, in viata mea, au importanta pe care le-o acord eu. Si eu nu vreau sa-mi pierd timp si energie cu oamenii care nu merita asta. Lamuresc lucrurile si merg mai departe, iar apoi incerc sa uit de ei, dar sa tin minte lectia pe care mi-au oferit-o. Filosofia asta de viata m-a costat multe lacrimi si multe renuntari la MINE si daca pentru unii pare cinica, pentru mine e o metoda de a-mi conserva energia pozitiva si de a merge mai departe.Prietenii spun ca sunt prea toleranta. Considera ca iert prea mult. Cred ca uneori e o dovada de generozitate sa poti IERTA.
Au fost oameni pe care i-am crezut doar pentru ca mi-au povestit ceva plangand. Si am uitat sa ascult si ce-mi spunea ratiunea. Am gresit, mi-am asumat greseala si am invatat sa nu cred lacrimile si sa ascult vorbele.
Ce castiga oamenii ipocriti? Pentru cat timp? Nu se gandesc ca atitudinea pe care o afiseaza ii va trada in timp? Cum e sa traiesti in minciuna, creand o imagine complet falsa? M-am intrebat mereu...In ultima vreme am tot intalnit astfel de oameni. Ipocrizia striga in gura mare, dar ei sunt prea concentrati la strategia lor ca sa mai vada micile scapari care-I tradeaza.Trebuie sa fie al naibii de obositor sa te gandesti sa fii mereu altcineva...Oricare ar fi rezultatul pretul mi se pare mult prea mare…pacat ca ipocritii nu au cum sa vada asta.
Nu as vrea sa fiu, sa dovedesc, sa lucrez la imaginea mea de ‘cea mai buna’… - de ce ? ca sa ce? - ca sa ma simt eu dorita si mai misto decat restul femeilor, ca sa fie frustrat partenerul actual, sa santajez pe actualul meu ‘cineva’ ca ‘daca nu se poarta frumos cu mine - il voi schimba cu un nene care ma apreciaza la justa mea valoare.
Cel mai frumos cuvant din limba mea este IUBIREA – de orice natura ar fi aceast.de mama..de tata..de frate..de prieteni… sau poate doar iubirea de viata!Si pot sa zic ca am reusit sa-mi pastrez aproape toti oamenii pe care i-am iubit.
Se spune ca nu e bine sa fii mandru, dar eu totusi sunt, poate un pic prea mandra. Ma mandresc cu faptul ca am reusit mereu sa izbutesc, chiar daca mergeam impotriva curentului, sunt mandra cu mine,pentru ca stiu ca „nu sunt ca oricare”, sunt mandra ca mereu am trecut prin experiente prin care persoane de varsta mea in mod normal nu trec.
Cati oare isi mai amintesc mirosul primaverii,mirosul liliacului,al ghiocelului din propria-i gradina,cator persoane le tresare sufletul cand spun “te iubesc”,cati mai sunt fericiti pentru simplul fapt ca au norocul sa se trezeasca in fiecare dimineata in bratele persoanei iubite…din pacate foarte putini,pentru ca restul…cei multi…au scopuri prea neinsemnate in viata,scopuri materiale si imediate,care nu se pot intersecta cu spiritul!Am uitat sau ne e frica sa spunem adevarul indiferent de situatie si de urmari,preferam sa ne ascundem dupa perdea si ne e mai usor sa stam cuminti in locul nostru si sa privim viata decat sa o traim(chiar si pe a noastra).Fiecare avem ceva de oferit macar unei persoane din viata noastra…cred ca daca macar odata in viata ai reusit sa aduci un zambet cuiva,nu ai trecut degeaba prin viata…
Cred ca ” cea mai frumoasa zi ” tine de starea de spirit în care te aflii când se întâmpla câte ceva.Au fost multe, si mereu avem tendinta sa numim câte o zi “cea mai frumoasa”.Eu traiesc pe ideea ca fiecare zi trebuie traita ca pe “cea mai frumoasa”, tine de puterea de a îndeparta posibili factori negativi.
Am zis dar nu foarte des: “tu esti iubirea vietii mele”. Daca acum nu mai suntem împreuna, înseamna ca la momentul respectiv nu am simtit ca el e Acela ? Eu cred cu tarie ca nu exista numai unul … ci unul pentru fiecare etapa a vietii.Nu stiu si nici nu as vrea sa stiu cât vor poposi fiecare în viata mea, dar ce stiu cu siguranta este ca daca voi simti ca el este iubirea vietii mele, îi voi spune. Pentru ca e minunat sa exprimi ceea ce simti si sa traiesti Carpe Diem, fara sa ai o analiza a viitorului.
Daca iti place ceea ce faci, nu muncesti o zi in viata ta”. Nu mai stiu unde am citit asta , dar mi-a placut mesajul. Eu am invatat sa-mi placa ceea ce fac, dar si sa fac lucrurile cat mai bine posibil. Daca la sfarsitul zilei am satisfactia lucrului bine facut parca nici nu mai simt oboseala.
Iubesc cartile si am intotdeauna o carte pe noptiera. Dar sunt multe alte lucruri despre care imi place sa invat si sa aflu. Si imi place cand intalnesc un om care sa-mi poata povesti despre un domeniu pe care nu-l cunosc.
Cel mai frumos dar este VIATA… cu bune si cu rele, cu urat si frumos, cu suisuri si coborasuri…cu prieteni…cu clipe de neuitat, cu plansete si rasete.
Cea mai competitiva sunt in competitia cu mine insami, competitia dintre latura mea buna si cea proasta, ma lupt cu mine insami sa ies la mal atunci cand tarmul mi se pare departe, nimic nu ma retine mai mult decat defectele mele…si lipsa mea de vointa din unele momente.
NU REGRET NIMIC…am gresit si eu ca tot omu…mi-am luat marele sut in fund, am cazut, am plans, m-am ridicat cu si mai multa putere de fiecare data si am mers mai departe…timpul vindeca toate ranile…daca nu as fi gresit de atatea ori nu as fi ajuns ce sunt acum, nu as fi invatat din greselile mele…iar fara PARINTII mei…nu as fi existat.
Viata mea e ca si a Dvs. sau a altora. Cu bucurii, necazuri sau vise. Vreau sa dau ce am in plus in mine, dar sa si primesc de la DVS., sa provoc si sa fiu provocata, cu respectarea jocului civilizat, sa ma bucur sau sa ma intristez alaturi de DVS, sa va ajut sau sa ma ajutati... ^.^
Sunt un fir de praf in oceanul Vietii care ne cuprinde pe toti si pe toate. Nu sunt perfecta dar tind spre perfectiune. Ma invart si eu in jurul unor idealuri, fac parte din jocul unor destine umane pe care le influentez putin, sunt uneori trista :#) ca nu pot face tot ce imi propun dar si fericita sa simt blandetea Soarelui, briza marii sau crudul verde al firului de iarba :bd
Am învatat ca tot ceea ce alegi la un moment dat, o faci cu toata fiinta ta, cum crezi ca e mai bine în acel moment …. si oricum toate elementele lumii sunt conectate între ele, ca sa te aduca unde esti acum.
Fiecare lucrusor facut si-a avut rostul. Am analizat dinainte sa fac o alegere. De aceea nu regret nimic, si nu am ce reprosuri sa aduc nimanui.
Sunt mândra ca am avut o EDUCATIE plina de iubire si astazi sunt omul care sunt. Si pot sa spun, privindu-te în ochi ca nu stiu ce este URA. Nu am urât pe nimeni, mici gelozii sau invidii au fost. De ce ? Din lipsa maturitatii si pentru ca mereu credem ca ce are cel de lânga noi este exact ceea ce ne dorim noi însine. Dar ajungi într-un punct în care pur si simplu îti iubesti viata, si vezi ca ai tot ce are nevoie sufletul tau.Si atunci dispar si invidiile si geloziile inutile.
Nu am urat si nu urasc pe nimeni. Pentru ca eu consider ca oamenii, in viata mea, au importanta pe care le-o acord eu. Si eu nu vreau sa-mi pierd timp si energie cu oamenii care nu merita asta. Lamuresc lucrurile si merg mai departe, iar apoi incerc sa uit de ei, dar sa tin minte lectia pe care mi-au oferit-o. Filosofia asta de viata m-a costat multe lacrimi si multe renuntari la MINE si daca pentru unii pare cinica, pentru mine e o metoda de a-mi conserva energia pozitiva si de a merge mai departe.Prietenii spun ca sunt prea toleranta. Considera ca iert prea mult. Cred ca uneori e o dovada de generozitate sa poti IERTA.
Au fost oameni pe care i-am crezut doar pentru ca mi-au povestit ceva plangand. Si am uitat sa ascult si ce-mi spunea ratiunea. Am gresit, mi-am asumat greseala si am invatat sa nu cred lacrimile si sa ascult vorbele.
Ce castiga oamenii ipocriti? Pentru cat timp? Nu se gandesc ca atitudinea pe care o afiseaza ii va trada in timp? Cum e sa traiesti in minciuna, creand o imagine complet falsa? M-am intrebat mereu...In ultima vreme am tot intalnit astfel de oameni. Ipocrizia striga in gura mare, dar ei sunt prea concentrati la strategia lor ca sa mai vada micile scapari care-I tradeaza.Trebuie sa fie al naibii de obositor sa te gandesti sa fii mereu altcineva...Oricare ar fi rezultatul pretul mi se pare mult prea mare…pacat ca ipocritii nu au cum sa vada asta.
Nu as vrea sa fiu, sa dovedesc, sa lucrez la imaginea mea de ‘cea mai buna’… - de ce ? ca sa ce? - ca sa ma simt eu dorita si mai misto decat restul femeilor, ca sa fie frustrat partenerul actual, sa santajez pe actualul meu ‘cineva’ ca ‘daca nu se poarta frumos cu mine - il voi schimba cu un nene care ma apreciaza la justa mea valoare.
Cel mai frumos cuvant din limba mea este IUBIREA – de orice natura ar fi aceast.de mama..de tata..de frate..de prieteni… sau poate doar iubirea de viata!Si pot sa zic ca am reusit sa-mi pastrez aproape toti oamenii pe care i-am iubit.
Se spune ca nu e bine sa fii mandru, dar eu totusi sunt, poate un pic prea mandra. Ma mandresc cu faptul ca am reusit mereu sa izbutesc, chiar daca mergeam impotriva curentului, sunt mandra cu mine,pentru ca stiu ca „nu sunt ca oricare”, sunt mandra ca mereu am trecut prin experiente prin care persoane de varsta mea in mod normal nu trec.
Cati oare isi mai amintesc mirosul primaverii,mirosul liliacului,al ghiocelului din propria-i gradina,cator persoane le tresare sufletul cand spun “te iubesc”,cati mai sunt fericiti pentru simplul fapt ca au norocul sa se trezeasca in fiecare dimineata in bratele persoanei iubite…din pacate foarte putini,pentru ca restul…cei multi…au scopuri prea neinsemnate in viata,scopuri materiale si imediate,care nu se pot intersecta cu spiritul!Am uitat sau ne e frica sa spunem adevarul indiferent de situatie si de urmari,preferam sa ne ascundem dupa perdea si ne e mai usor sa stam cuminti in locul nostru si sa privim viata decat sa o traim(chiar si pe a noastra).Fiecare avem ceva de oferit macar unei persoane din viata noastra…cred ca daca macar odata in viata ai reusit sa aduci un zambet cuiva,nu ai trecut degeaba prin viata…
Cred ca ” cea mai frumoasa zi ” tine de starea de spirit în care te aflii când se întâmpla câte ceva.Au fost multe, si mereu avem tendinta sa numim câte o zi “cea mai frumoasa”.Eu traiesc pe ideea ca fiecare zi trebuie traita ca pe “cea mai frumoasa”, tine de puterea de a îndeparta posibili factori negativi.
Am zis dar nu foarte des: “tu esti iubirea vietii mele”. Daca acum nu mai suntem împreuna, înseamna ca la momentul respectiv nu am simtit ca el e Acela ? Eu cred cu tarie ca nu exista numai unul … ci unul pentru fiecare etapa a vietii.Nu stiu si nici nu as vrea sa stiu cât vor poposi fiecare în viata mea, dar ce stiu cu siguranta este ca daca voi simti ca el este iubirea vietii mele, îi voi spune. Pentru ca e minunat sa exprimi ceea ce simti si sa traiesti Carpe Diem, fara sa ai o analiza a viitorului.
Daca iti place ceea ce faci, nu muncesti o zi in viata ta”. Nu mai stiu unde am citit asta , dar mi-a placut mesajul. Eu am invatat sa-mi placa ceea ce fac, dar si sa fac lucrurile cat mai bine posibil. Daca la sfarsitul zilei am satisfactia lucrului bine facut parca nici nu mai simt oboseala.
Iubesc cartile si am intotdeauna o carte pe noptiera. Dar sunt multe alte lucruri despre care imi place sa invat si sa aflu. Si imi place cand intalnesc un om care sa-mi poata povesti despre un domeniu pe care nu-l cunosc.
Cel mai frumos dar este VIATA… cu bune si cu rele, cu urat si frumos, cu suisuri si coborasuri…cu prieteni…cu clipe de neuitat, cu plansete si rasete.
Cea mai competitiva sunt in competitia cu mine insami, competitia dintre latura mea buna si cea proasta, ma lupt cu mine insami sa ies la mal atunci cand tarmul mi se pare departe, nimic nu ma retine mai mult decat defectele mele…si lipsa mea de vointa din unele momente.
NU REGRET NIMIC…am gresit si eu ca tot omu…mi-am luat marele sut in fund, am cazut, am plans, m-am ridicat cu si mai multa putere de fiecare data si am mers mai departe…timpul vindeca toate ranile…daca nu as fi gresit de atatea ori nu as fi ajuns ce sunt acum, nu as fi invatat din greselile mele…iar fara PARINTII mei…nu as fi existat.
Viata mea e ca si a Dvs. sau a altora. Cu bucurii, necazuri sau vise. Vreau sa dau ce am in plus in mine, dar sa si primesc de la DVS., sa provoc si sa fiu provocata, cu respectarea jocului civilizat, sa ma bucur sau sa ma intristez alaturi de DVS, sa va ajut sau sa ma ajutati... ^.^
Sunt un fir de praf in oceanul Vietii care ne cuprinde pe toti si pe toate. Nu sunt perfecta dar tind spre perfectiune. Ma invart si eu in jurul unor idealuri, fac parte din jocul unor destine umane pe care le influentez putin, sunt uneori trista :#) ca nu pot face tot ce imi propun dar si fericita sa simt blandetea Soarelui, briza marii sau crudul verde al firului de iarba :bd