AnaMaria1504927

Buna tuturor!Ma numesc Ana Maria si am 20 de ani si sunt din Romania...
Sunt o persoana vesela,careia ii place sa socializeze cu oamenii din jurul ei....Sunt persoana care crede in oameni si incearca sa-i ajute daca poate si in masura in care poate si i se permite.Sunt o persoana incapatanata si pentru mine nu nu exista''nu pot'',ci incep mai intai cu''sa vedem ce se poate face...''Sunt o persoana puternica,increzatoare in fortele proprii si determinata...Sunt persoana care nu refuza niciodata un sfat si cea care pune accent pe suflet,pe sentimente,nu pe lucruri efemere...Sunt un om simplu,care crede in lucrurile pentru care lupta,in valori si oameni!Sunt o persoana realista,dar careia ii place sa viseze si sa ofere imaginatiei sansa de a evada din aceasta lume 'materiala',unde oamenii cred ceea ce vad,nu ceea ce exista cu adevarat...imi place sa scot la iveala lucrurile bune din oameni si pentru mine nu exista cuvantul''caz pierdut''...

Imi place sa citesc,sa scriu,sa ascult muzica,sa calatoresc si sa invat cat mai mult,pentru a ma putea perfectiona...
Va invit sa vizualizati blogul meu si sa aflu parerea voastra in ceea ce priveste postarile de pe acesta...
Voi avea postari atat in Limba Romana,Cat si in Limba Engleza,deoarece impartasirea sentimentelor,trairilor si experientelor de viata depaseste orice frontiera lingvistica...

''Cand nu mai aveam nimic de pierdut,am primit totul.Cand am incetat a fi cine eram,m-am regasit pe mine insami.Cand am cunoascut umilinta si supunerea ,am devenit libera...''

In memoria bunicii mele...Dumnezeu sa o odihneasca in pace!

Eu iti apartin...

m-am trezit in intuneric
Fara nici o posibilitate de a evada...
m-am gasit alungand si ultimul fulg de nea din suflet
ultimul fior al iarnii;
m-am vazut pasind pe urmele tale-
as fi vrut doar sa pleci
asa te-as fi putut insoti macar.
aceste rani nu vor mai trece
durerea este mult prea reala
chiar daca am trecut prin timp si spatiu
in continuare iti apartin...
sunt singura!
Trupul imi este secatuit...
doar iluzia unei sperante mai tine aprinsa inima insangerata...
lacrimile curg in nestire....nu mai e nimeni sa le stearga acum...
umbrele,regretele,spatiile goale...
nimeni nu le va putea sterge,nici macar timpul...
dar cu toate acestea,eu iti apartin in continuare...


Monolog…
Sunt ultima suflare a timpului
Ce isi revendica eternitatea.
Sunt ultima lacrima pierduta-n privirea iernii
Ultima rana ce isi asteapta vindecarea...
Sunt vocea care asteapta sa-si auda ecoul
Ultima piesa a unui puzzel...

Sunt desertul care asteapta in agonie ploaia
Sunt virgula dintre zgomot si tacere
Sunt strigatul absent al sufletului
Sunt singuratatea din pragul iernii...

Toatea astea sunt eu...
Acum as vrea sa va intreb:
„cine sunt eu? ”...
Tacere ...



Gand catre bunica…

Voci dispersate
Si o durere nemarginita.
Sunt o melodie trista
Un suflet frant
O dorinta apusa
Un trandafir uscat la fereastra visului tau…

Sunt miile de sperante
Ce asteapta sa se concretizeze,
Atingerea ce aducea primavara
Peste cea mai cumplita iarna.

Te caut in prag de sarbatori
In casa,in prima zapada,
In viscolul ce imi bate la usa
In glasul bunicului care te cheama…
Unde esti?

Zaresc printe ruine
Un loc sumbru si rece
Privesc spre cer si o lacrima cade,
rupta din suflet
Ce poarta in ea toata disperarea si frustrarea vietii…
Imi cobor privirea si-ntalnesc singuratarea.
Azi am venit pentru ultima data
Sa-ti aduc flori…